Episodul 2 – ecoul unui “ajutor!!!”, cerinta unei lacrimi

Ecoul unui “ajutor!”,  cerinta unei lacrimi de a sfida prezentul intrevede ultimul suspin, ultima cantare a naturii si adoarme o fiinta indurerata de propriul declin.

Gura se inclesteaza, cuvintele se sting in fata sa , ochii raman pironiti la coborarea sa… un aer strain de loc dar care indrageste lacrima, indrageste  ecoul de ajutor si fiinta indurerata….e  aerul pe care il respira prezentul atunci cand nu exist.

“Chiar am pasit, chiar am pasit dincolo de ganduri”,  spune in treacat o dorinta, aproape spulberata de vant si asurzita de freamete,  o neputintza de evadare in viitor dar preferata de prezent pentru ca are ecou si pentru ca are lacrimi.

In patima aceasta a tristetii rasuna o nedumerire: daca trecutul are intamplari, viitorul idealuri, prezentul are doar ecouri chinuite lacrimi, chinuite de cerinte?

Oftatul zaboveste astfel inca o varsta  cufundata in disperare si in tzipete de ajutor, oftatul se resimte chiar si la poalele unei sperante care, innabusita in ecou, tinde sa se ascunda in bratzele unei cerintze, in bratele unei lacrimi.

Episodul 1 – frica de …..necunoscut

asculta aici

viscol……..ceatza………….

2 ochi privind in departare vor sa vada , vor sa patrunda , vor sa strabata acel tzinut

Aud ……..aud trosnind si ma opresc . Nu, nu  trosnetul ma opreste , ci __inima …care bate …. ma strapunge  ___incerc sa respir ,  ma sufoca ___incerc sa strig dar_____ amutesc  cand ma izbeste.

O  pata inchisa de culoare , o umbra ce misca brusc … vine inspre mine  iar eu stau , nu fug , nu misc ci impietresc si ……se lasa liniste , vuietul se opreste , trosnetul inceteaza si se lasa frig dar nu afara , ci inauntru , in oase .

Inca mai respir desi  nu se aude , nu se vede dar se simte , se simte cum ma apasa fiecare suflu , se simte cum se zbate surd , cum strange AHHHHHH!! ….CE…..SE INTAMPLA …CINE E …CE VREAA  ??

Contul secret = ceri , oferi echilibru

Te-ai intrebat vreodata de unde stii ca ceri ?  Dar ca oferi ?

Fie ca oferi sau ceri ,  faptul in sine este cumva o iluzie a asteptarilor noastre sau chiar se intampla  ceva ce nu constientizam ?

Invatam de mici ca primim atunci cand ni se ofera ceva ce putem vedea , auzi , atinge ,mirosi  . Tot atunci invatam a masura ceea ce primim in functie de  ceea ce primesc alti copii .

Dupa ce  creezi acest sistem de masurare  numai tu poti stabili care iti sunt prioritatile cantarului si  daca un anumit numar de kilograme este in concordanta cu efortul depus sustinerii acestei greutati.

De fapt tot tu esti cel care decide  cat de mic sau mare trebuie sa fie debitul faptelor tale in relatie cu creditul pe care il detii in cont .

Vreau sa te gandesti pentru o clipa la creditul tau ,la ceea ce stii ca ai acumulat in decursul timpului .

Acum gandeste-te la cheltuieli si spune-ti ca a meritat sa cheltui pentru a putea primi .

Indrazneste sa accepti  raspunsul la urmatoarele intrebari !

Intrebari cu DA sau NU :

Cand cineva cere si primeste e just ca eu sa cer si sa nu primesc ?

Cand cineva primeste fara sa ceara e just ca eu sa primesc fara sa cer ?

Intrebari cu raspuns simplu , concret  si argumentat :

Daca trebuie sa ofer pentru a putea primi , care este varsta la care vreau sa primesc ?

Daca trebuie sa primesc pentru a putea oferi , care este varsta la care vreeau sa ofer ?

Indrazneste sa afli  secretul  echilibrului tau !

Verde in fatza

Peste tot in jurul tau roiesc oameni si relatiile dintre ei precum un stol de pasari migratoare ce zboara undeva departe de frig si mai aproape de caldura .

Multe dintre cele care ajung in tarile calde au o neliniste profunda si de neinteles in randul celor care se dezmiarda in valurile de caldura , celor etern vioaie si dornice sa exploreze neincetat noi teritorii .

Daca le-ai putea intreba de ce zboara , atat cele nelinistite cat si cele vesele ti-ar spune cu o credinta oarba ca asta trebuie sa faca pentru ca asta au facut si cele din urma lor , cele care le-au dat viata si le-au invatat sa zboare ,cele care  le-au invatat sa urmeze un drum pentru a le da posibilitatea sa aleaga cum anume  vor sa zboare pe acest drum .

Unele , desi au ales cum vor sa zboare , se simt condamnate a urma aceeasi cale si blameaza acel sistem care le serveste gratuit calatoria  pentru ca , spun ele , intentii obscure stau la baza acestuia , intentii care le justifica indoiala de a zbura in rand cu celelalte .

Intentii obscure sunt si au fost dintotdeauna , fie ca au fost izolate sau de grup dar de ce oare decizi a te exclude din acel sistem in care traiesti de o viata doar pentru a fi in afara grupului , in afara turmei , in afara stolului de pasari ?

De ce te autointitulezi evoluat numai atunci cand privesti de sus sau cand privesti din afara sistemului ?

Inainte de a-ti raspunde opreste-te putin si incearca sa afli unde anume ai fi tu daca nu ar exista evolutia , daca nu ai avea posibilitatea de a vedea dincolo de orizont .

Ai avea liniste  daca ai fi doar intr-o simpla incapere  ?

Raspunsul iti va dezvalui o abilitate pe care nu o constientizai pana acum , abilitatea de a te accepta  asa cum esti .

Puterea lui Multumesc

Multumesc , un personaj modest si singuratic , troncane fericit pe langa noi in orice moment al existentei noastre.

Desi omniprezent , juri ca nu-l vezi cand vine neanuntat in prealabil , e omul invizibil dar care iti pandeste fiecare miscare .

E scump la vedere , apare numai de sarbatori sau in ocazii inedite cand bunul simt il trimite  la inaintare pentru a acoperi jena trufiei .

Pentru ca nu e un personaj popular si cateodata nesimpatizat , Multumesc a ajuns un biet sarman nerecunoscut de cei care il iubeau odata la varsta inocentei .

Daca l-ai uitat pe Multumesc si el te-a uitat pe tine si de aceea stai acum ingundurat privind in gol si incadrand nemijlocit noua intamplare din viata ta  in tabloul experientelor nemultumitoare ce aspira la “mai mult” .

E injust pentru ideal a se putea multimi cu atat cat primeste si atunci el creaza contextul nemultumirilor in care atrage gandurile si experientele tale si uita a te intreba daca este ceea ce vrei .

Multumesc creaza in jurul sau multumiri si oameni multumiti intrucat el pastreaza acel moment pe care tu il arunci in cosul uitarii atunci cand doar privesti si nu vrei sa vezi , atunci cand vrei sa cunosti dar nu vrei sa intelegi atunci cand vrei esenta fara cercetare .

Multumesti  adica accepti ca esti si poti fi si ceea ce  nu vrei sa fi , accepti momentul acela in care primesti cate un punct in plus pentru ca existi .

Daca banul invinge, tu ai invins ?

Ai cauta un raspuns , ai gasi un raspuns sau ai ignora din start intrebarea pentru ca intrebarea incepe cu “daca” .

Unii oameni se opresc in fata lui “daca” intrucat “daca” este tocmai acea conditie care le-ar putea rapi libertatea existentei lor .

Cum il poti accepta pe “daca” ? Ar insemna ca accepti o conditie , nu ?

Relatia ta cu banul exista atata timp cat banul exista . Il iubesti cand iti aduce un zambet , il urasti atunci cand iti aduce o lacrima indurerata .

Daca e mai usor sa accepti un zambet , e mai greu sa accepti durerea lacrimilor ce iti curg pe obraz , e mai greu sa accepti faptul ca banul , cel care ti-a oferit pana acum bucurii , acum iti ofera tristete .

Apoi , deodata , concluzionezi ca banul nu iti aduce fericirea , ba dimpotriva , tristetea si acum stii ca i-ai acordat banului o importantza nemeritata , acum stii ca banul e doar un  instrument necesar pentru a-ti castiga existenta la oras .

Acum sesizezi ca banul iti conditiona fericirea asa ca iti propui a cauta dovezi  ca esti fericit in orice zi indiferent de ban .

Apoi apar copiii in viata ta si iar te gandesti ingrijorat la ban caci el e acum imperios necesar pentru existenta ta si a copiilor tai .

Cand banul e o necesitate pentru a supravietui  atunci el trebuie obtinut fie ca ne place , fie ca nu pentru ca altfel nu vom iesi la liman cu acele facturi ce bat lunar la usa noastra .

Chiar in acele momente ne uitam la ceilalti si vedem cat de mult se bucura in noua lor casa , cu noua masina si noile conditii de viata .

Si atunci ne intrebam  : daca banul nu aduce fericirea atunci de ce acei oameni sunt fericiti ?

Ahh si desi putin confuzi , gasim  raspuns : banul invinge dar noi nu am invins

Acum aflam de ce intampinam greutati dar nu realizam de ce le caram singuri.

Oare daca acceptam de la inceput relatia noastra cu banul , faptul ca ca el poate aduce atat un succes cat si un esec , ne mai ocupam timpul gasind vinovati ?

Oricat ne-ar afecta ceva e mai simplu a-l masca si a-i reformula efectele negative in efectul de indiferentza sau chiar de beneficiu , e mai simplu a evada in izbanda spirituala decat a depune efortul unui nou inceput in care sa fim cu totii din nou copii .

Picteaza-ti gandurile in relief !

Te-ai trezit dis de dimineata ,ai baut cafeaua sau ceaiul care te revigoreaza , ti-ai facut repede un dush , ai infulecat  micul dejun apoi ai pornit iute la drum, acelasi  drum pe care il parcurgi mereu, aceeasi destinatie care te asteapta la aceeasi ora a diminetii .

Pe drum , intalnesti oameni care s-au trezit odata cu tine , au savurat cafeaua , la fel ca si tine , iar acum asteapta ceea ce astepti si tu , sa ajungi la destinatie. Si totusi , desi fac cam ce faci si tu , unii zambesc , altii se incrunta , unii par renascuti  pe cand  altii par vlaguiti , unii ridica privirile mai des precum altii le coboara , poate la fel de des dar toti din jurul tau impart ceva in comun cu tine : acelasi spatiu in acelasi timp si poate chiar aceeasi directie de mers catre o destinatie comuna .

Cum te recunosti in multimea aceea de oameni si de unde stii ca tu esti cu adevarat  cel care simte si gandeste in acest moment ?  Poti spune cine esti fara a te caracteriza , fara a-ti spune numele sau fara a te privi in oglinda pentru a identifica si verifica ceea ce percepi a fi  ? Poti spune  ca azi esti mai fericit ca ieri cand retraiesti aceeasi experienta de ieri , experienta aceluiasi drum catre locul de munca , acelorasi colegi  si  aceluiasi birou de ieri ?

Ai nevoie de un drum laturalnic , o colega noua sau un altfel de birou pentru a te remonta ?  O escapada in Alpi iti poate distrage atentia de la grijile care par a te urmari pretutindeni ? Da ? Si daca vine o furtuna si -ti strica toate planurile de vacanta ? Te faci vinovat ca nu ai ales locul si momentul potrivit , e de vina soacra care s-a uitat cu ochi rai la tine  ori poate asa e vremea , schimbatoare si recunosti ca nu stii niciodata  ce iti poate rezerva ?

Cat de multe lucruri iti pot afecta starea de spirit ? vremea , soacra sau chiar propriile ganduri ? Esti constient ca reactionezi la schimbare ?  poate esti tentat a spune ca nu . Daca ramai impasibil in fata schimbarii atunci de ce exista posibilitatea de a striga “Auuuuu !” la contactul direct cu apa care da in clocot ?

Ahh  , e un reflex neconditionat ce apare spontan atunci cand recunosti  senzatia de durere ? admiti  ca e normal sa il ai dar ca  nu iti permiti sa te manifesti ca un copil asa ca spui in loc de “auuu” , “bahh sa dea dracii” si te infurii caci esti mai  demn de admiratie decat atunci  cand  dezvalui o slabiciune  ?

Care o fi gandul care , odata pus in aplicare si repetat la nesfarsit a dus la schimbarea modului tau de a reactiona la durere ?  Poate daca l-ai picta in relief,ai constientiza cat de accentuat a devenit acel gand si de cate ori l-ai repetat incat sa dea randamentul scontat de tine , sa dea rezultatul pe care il doreai atunci cand ai observat ca il poti directiona ?